Turnul Inclinat

Nu stiu alti medieseni cun sunt, dar eu, de cate ori vad turnul Trompetilor, turnul din mijlocul sufletului meu, il vad de fiecare data altul.
Voi a-ti spune "vazut cu alti ochi". Nu vreau sa folosesc metafore "uzate". Il vad cu aceeasi ochi de fiecare data. Dar de fiecare data imi spune ceva nou, ca un om.
Va mai spun ca este viu. Tot timpul se misca. Nici nu poti altfel sa-l vezi ca fotograf, cand cauti unghiul cel mai potrivit. Te misti, se misca si el.
E cateodata inclinat sa pozeze, altadata inclinat sa te vada. Ca un om.
Daca te apropii de el, creste in sufletul tau. Daca te indepartezi, se intristeaza in umbra. Ca un om.
Seara pare ca asculta, se imbraca in tacere si pare trist. Ziua saluta si primeste saluturi. Are inclinatia lui, ca noi toti dar nu se apleaca niciodata.
Pentru unii este doar pe locul opt ca inclinatie, din lume. Eu mai stiu ca in jurul lui mi se invarte orizontul si pamantul. Ca imi iau timpul din el si la iubirea ce ma ingenuncheaza imi raspunde cu povata strabunilor.
E mai mult decat istorie. Si e mai mult decat om pentru ca il gasesc intotdeauna cand am nevoie de el.
Ma simt drept si statornic precum turnul trompetilor.
El cu muzica neauzita de nimeni, a trompetilor, este simbolul bloggului meu.

Sper sa va inclinati asupra scrierilor mele si sa ramaneti statornici in tot ce faceti. Doar atunci veti auzii cantul trompetilor.
Aici ve-ti gasi imagini, oameni si trairi. Stiri si evenimente vazute prin ochii mei. Chiar lucruri simple dar pline de trairi si, de ce nu de comic. Turnul vegheaza peste scena noastra in care facem nebunii, de multe ori doar ca sa traim mai intens.
Ve-ti gasi aici pareri despre oameni pe care ii cunosc, intamplari si obiceiuri. Lucruri bune sau rele. Umane.
Ma ve-ti gasi pe mine. Dar in primul rand vreau sa va gasiti pe voi.
Eu inca ma mai caut.
Turnul meu e inclinat si spre poezie:

Turnul Trompetilor

Inaltat in umbra vremii din a omului vointa,
Lung si inclinat spre soare, e simbolul de credinta.
Din Biserica se-nalta ca un vis al altor vremi,
Iar in umbra lui batrana existenta tu ti-o cerni.

Nu il simti in trecatoarea clipa care te framanta.
El de sus priveste viata care tu nu o vezi inca.
Din istoria ce-l creste are timp sa-si miste ceasul
Iara umbra lui prelunga iti indeamna parca pasul.

Te priveste din inaltu-i printre pleoape de secunde.
Cu privirea sa de datini intelesul ti-l patrunde.
Clopotele suna veacul din tacerea lui adinca
Sa auzi cum dorm stramosii transformati in dura stanca.

E mesajul pentru maine ce trimis a fost de ieri.
Este sfatul ce asteapta s-ai taria ca sa-l ceri.
Este semnul ce-ti arata ca mai poti inca sa vezi
Unde este biruinta clipei care n-o mai crezi.

Sub vremi grele ce il poarta luce ca un juvaer.
Inclinata-i e satura fiindca tine-al nostru cer.
Si in jurul lui senvarte orizontul si pamantul
Ca in patru zari sa poata sa-si arunce vesnic timpul.

Ca sa cauti ora 'nalta tu duci mana catre fruntre
Si el gestul ti-l intoarce cu sclipiri de tigle multe.
Intorci spatele in graba ca te cheama rostul vietii
Dar din turn auzi salutul ce ti-l suna lung trompetii.

Marcel Cimpeanu
Medias 15.01.2004