joi, 22 ianuarie 2015

A FOST DIN NOU CA ALTĂDATĂ

A FOST DIN NOU CA ALTĂDATĂ

Doamne, ne-ai oferit o seară,
Plină de folkul ce-l iubim.
Când versul se-nălţa sublim,
Durerile s-au dus să moară.

A fost din nou ca altădată,
O seară de trăiri şi dor
Şi am cântat cu toţii-n cor,
Cu lupii, iară, laolaltă.

Tu, renăscut, priveai la noi,
Cum ne ţineam, aprinşi, de mână.
Tu viaţa ne-ai făcut stăpână,
Cum este cerul tău pe ploi.

Pe cei ce-au stat tăcuţi, pe-afară
Şi-au doar un suflet oţetit,
Prefă-i în vinul învechit,
Ce-l bem ca pe-o licoare rară.

Marcel Cîmpeanu
Mediaş
6.01.2014

sâmbătă, 13 iulie 2013

              A fost, cândva
 
 A fost, cândva, a fost ca niciodată,
 Ca niciodată, tot mereu va fi,
 Un eu indrogostit, în alb, de-o fată.
 De fata care cântă poezii.
 
 A fost cândva un noi, fără cuprins,
 Și prea largi țărmuri ne numeau o mare.
 Ne-am rupt în doi din trupul unui vis,
 Tăcere, fără sală de'așteptare.
 
 A fost cândva ce-n veci n-o să mai fie.
 Peste urzeli de tronuri, peste voi,
 Peste oricine și orice, o poezie,
 Cu rima inchinanduse la noi.
 
 A fost cândva în noi iubire plină,
 Când lumii ăsteia îi eram zis
 Și lumea ne iubea fără de vină.
 Acum îi suntem fructul interzis.
 
 A fost, cândva, a fost ca niciodată,
 Într-un sărut, un timp fără'nceput.
 A fost cândva o preafrumoasă fata
 Și-o dragoste, cum nu s-a mai văzut.
 
 
  Marcel Cîmpeanu
 Mediaș 13.07.2013
 

vineri, 21 septembrie 2012

Cât în Mediaș mai cântă trei chitări și două fete


A'ceput cu-n mic alint. Apoi vântul s-a'ntetit.
Frunză crengii se'nfioara, căutând spre asfințit.
Soarele, încet, se pierde în culori duse de vânt,
Unde apele Tarnavei, leagă cerul de pământ.

Își întind înalte dealuri, unbre lungi, peste oraș.

Iat'o patimă de datini; visătorul Mediaș.
Din păduri, îi fac mătănii, crengi întinse-a plecăciune.
Văd orașul cum visează la a timpului minune.

E-o pictură de Dali, cu străzi strâmbe și cu case
Colorate și gândite, straja timpului rămase.
Printre străzi bătute-n piatră, curge răul de asfalt.
În piață milenară, stau clădirile la sfat.

Pe sub pașii noștri repezi și mereu grăbiți de viață,
Se-adanceste'ncet trecutul și bătrână lui povată.
Trec căruțe colorate, zumzăind cu mult mister.
Mestecând numai jăratec, le trag caii lor de fier.

Se aud cantind trompeții, ceasul turnului, spre zări.
Ca o sama de cuvinte, porumbei's căutări.
S-a topit de mult tăcerea, vie-ascunsă-n felinare.
Nu mai are torțe ceasul, să-l citim din depărtare.

Supărat de-atâtea blocuri, scoate piept, zidul cetății.
Multe limbi, puse-n biserici, bat în clopotele vieții.
Doi iubiți, uitând de lume, pe o bancă se săruta.
Trei chitări și două fete, la un colț de stradă cântă.

Turnul stă și îi ascultă, în secundă lui cea mare.
Chiar de-i înclinat de vreme, se înaltă în picioare.
E-o minune pentru cine, către el venind, privește.
Ca stejarul din pădure, el tot crește, crește, crește.

Cum să nu se'nalte mândru, când ne vede la un loc,
Și aude-n glasuri multe, faine, cântecele folk.
Noaptea, cerul ce coboară, ne privește cu sclipiri.
Sub luminile din parcuri ne găsește regăsiri.

Fiecare stradă este cânt din viață ei trecută.
Doi bătrâni se-opresc o clipă și îmi păr că le ascultă.
Sub biserica bătrână, câțiva tineri, stau pe trepte,
Ascultând ce frumos cântă, trei chitări și două fete.

Noaptea, peste tot stăpână, vinde stelele la vrac.
Din frumoasă mea de luna, a mușcat un vârcolac.
Casele, cu-oblonuri mari, ce par farduri de mirese,
În secret, le țin isonul râsetelor de la mese.

Pictor, rătăcit, pictează pe-a lui pânză, o femeie.
Un poet, așează-n versuri preaiubita lui idee.
Ceasul turnului oftează. Timpul stă să mai aștepte,
Cât în Medias mai cântă, trei chitări și două fete.



Marcel Cimpeanu
Medias 09.09.2012

joi, 8 martie 2012

Flori de 8 martie

Un rasarit in martie ne cheama.
2012 ani s-au implinit
De cand barbatii calculeaza-n teama
Al dragostei posibil rastignit.

Si ca sa nu se-ntample asta
Adus-am aste flori cu noi
Ce le-am luat de pe planeta albastra
Sa vada ce frumoase sunteti voi.

Martor e universul rece
De ce e pe pamant prea cald.
Cu atatea flori veti intelege
De ce atatea stele ard.

Cum materia amorfa moare
Cand viata-i constiinta ei,
Asa voi transformati in floare
Si dusmania dintre zei.

Cum poti da din ceva viata
Fara zeita ca sa fi ?
Barbatii spun planetei Mama
Fiindca le-ati dat a lor copii.

Si pe pamant cand calca fapta
Barbatilor ce va iubesc,
Rasadul vostru este 'nalta
Sperant-a veacului ceresc.

Voi zilnic lumii schimbati fata,
Cu flori, de unde vom culege.
Ale voastre lacrimi ne dau viata
Si ne coboara a-ntelege.

Pentru un zambet ce-i speranta,
Pentru priviri ce dau fiori,
Fiindca ne dati un sens in viata
Va multumim si-aducem flori.


Marcel Cimpeanu

duminică, 4 martie 2012

Cornel Fugaciu - Clepsidra cu lumini

   Volumul de poeme in stil haiku al mediesanului Cornel Fugaciu, "Clepsidra cu lumini", este o carte ce poate fi descrisa in multe feluri si nu te poti hotari cum sa o faci. Este intrebare si raspuns trecut prin anotimpuri. Este "Ca un fluture: esarfa de mireasa - din floare-n floare","Pescarus in zbor, valuri si alte valuri, panze pe catarg", "E liniste-n cer. Pe apa din fantana - nor in oglinda", "Aceeasi umbra printre razele lunii. Fara cuvinte."
    Citind ultima fila am inchis cartea si am asezat-o cu grija in fata mea. Tac. Langa ea este aparatul de fotografiat. Imi vine sa o fotografiez pentru postare. Ma uit la aparatul foto. Renunt. As strica o imagine cu aceasta saraca unealta.

joi, 1 martie 2012

Cu mult drag pentru cine are nevoie

De 1 martie, pe langa martisoare, bloggerii medieseni au oferit si lucruri de larga folosinta pentru cei ce au nevoie. Campania a inceput practic. Veniti alaturi de noi sa fim alaturi de cei ce au nevoie.




Statia de troleibus din Gura Campului, langa vechea alimentara, un loc numai bun de a ne pune in slujba crezului nostru.

Noi credem ca cei ce si-au pierdut speranta sau increderea, pot gasi in gestul nostru, speram al tuturor, ideea ca nimic nu e pierdut. Putem fi iarasi ce am fost si mai mult decat atat !

miercuri, 29 februarie 2012

Martisor

Se sting zapezi. Copacii-s doar rupturi.
Lumina nu-i decat numai tacere.
In aer simt miros uitat de scrum,
Ce-n urma-l lasa iarna cu durere.

Oamenii 'mpar ce n-au fost niciodata.
Incet pasesc, parca invata mersul.
Privesc in sus tacerile de piatra.
Statuie este-n mine universul.

Din sufletul de alb ce nu mai plange,
O inima, ce a uitat sa doara,
La care numai gandul vostru ajunge,
E martisorul ce vi-l dau, sa ceara.

Legate-n rime, cant de primavara,
S-aduca zambet unde-i numai dor,
Privirea voastra vesnic sa nu doara,
Va dau a mele vise martisor.


Marcel Cimpeanu
Medias 29.02.2012