Un rasarit in martie ne cheama.
2012 ani s-au implinit
De cand barbatii calculeaza-n teama
Al dragostei posibil rastignit.
Si ca sa nu se-ntample asta
Adus-am aste flori cu noi
Ce le-am luat de pe planeta albastra
Sa vada ce frumoase sunteti voi.
Martor e universul rece
De ce e pe pamant prea cald.
Cu atatea flori veti intelege
De ce atatea stele ard.
Cum materia amorfa moare
Cand viata-i constiinta ei,
Asa voi transformati in floare
Si dusmania dintre zei.
Cum poti da din ceva viata
Fara zeita ca sa fi ?
Barbatii spun planetei Mama
Fiindca le-ati dat a lor copii.
Si pe pamant cand calca fapta
Barbatilor ce va iubesc,
Rasadul vostru este 'nalta
Sperant-a veacului ceresc.
Voi zilnic lumii schimbati fata,
Cu flori, de unde vom culege.
Ale voastre lacrimi ne dau viata
Si ne coboara a-ntelege.
Pentru un zambet ce-i speranta,
Pentru priviri ce dau fiori,
Fiindca ne dati un sens in viata
Va multumim si-aducem flori.
Marcel Cimpeanu
superbe versuri!
RăspundețiȘtergere