A fost, cândva
A fost, cândva, a fost ca niciodată,
Ca niciodată, tot mereu va fi,
Un eu indrogostit, în alb, de-o fată.
De fata care cântă poezii.
A fost cândva un noi, fără cuprins,
Și prea largi țărmuri ne numeau o mare.
Ne-am rupt în doi din trupul unui vis,
Tăcere, fără sală de'așteptare.
A fost cândva ce-n veci n-o să mai fie.
Peste urzeli de tronuri, peste voi,
Peste oricine și orice, o poezie,
Cu rima inchinanduse la noi.
A fost cândva în noi iubire plină,
Când lumii ăsteia îi eram zis
Și lumea ne iubea fără de vină.
Acum îi suntem fructul interzis.
A fost, cândva, a fost ca niciodată,
Într-un sărut, un timp fără'nceput.
A fost cândva o preafrumoasă fata
Și-o dragoste, cum nu s-a mai văzut.
Marcel Cîmpeanu
Mediaș 13.07.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu