Martisor

Se sting zapezi. Copacii-s doar rupturi.
Lumina nu-i decat numai tacere.
In aer simt miros uitat de scrum,
Ce-n urma-l lasa iarna cu durere.

Oamenii 'mpar ce n-au fost niciodata.
Incet pasesc, parca invata mersul.
Privesc in sus tacerile de piatra.
Statuie este-n mine universul.

Din sufletul de alb ce nu mai plange,
O inima, ce a uitat sa doara,
La care numai gandul vostru ajunge,
E martisorul ce vi-l dau, sa ceara.

Legate-n rime, cant de primavara,
S-aduca zambet unde-i numai dor,
Privirea voastra vesnic sa nu doara,
Va dau a mele vise martisor.


Marcel Cimpeanu
Medias 29.02.2012