E plin internetul de declaratii de dragoste, de peozii pline de amor si de cuvinte dulci gratuite.
Ce usor iubesc unii. Isi declara iubirea ca intr-o declaratie de avere. Vad dragostea ca pe un document cu parti contractante si clauze. O fac cadou, o cer ca un drept si o trateaza ca pe o valoare. O dau la schimb. Toti acestia iubesc fara lacrimi si nu vad in iubire decat un cuvant inaltator, dar nici la nivelul cuvantului nu se ridica. Pun cuvantul inaintea tacerii. Spun multe grabindu-se parca sa taca. Ei cred ca iubesc.
Eu am invatat sa ascult tacerea.
Daca tacerea ei nu imi foloseste la nimic, nici cuvantul ei nu imi va folosi.
Cred doar cuvantul care se intalneste cu sufletul. Acolo nu e minciuna. Cred cuvantul care face ce ii cere sufletul, pazindu-si inima si imbratisand pe cel ce crede in ea si ador cuvantul care nu ma judeca si care nu ma numara printre ceilalti.
Mintea cand rataceste o opreste citire, mania cand se porneste o preste cantecul, pofta cand se aprinde o opreste durerea, durerea este stinsa de iubire. Iubirea alunga frica.
Dar iubirea ce este?
Este vant de dor, intalnire de vise, trup de flori si furtuna, tunet de durere si flacara de iad, toate adunate-ntr-un sarut.
Nu poti iubi decat daca te faci foc si arzi tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu